Țin minte, școlar fiind, îmbrăcat în haine de pionier, vizitam Monumentul Eroilor de la Oarba! Ni se prezenta semnificația acestor locuri și eroismul ostașilor români în luptele de la Dileul Vechi, Dileul Nou și Oarba de Mureș.
Acum câteva zile viața m-a purtat, pentru a nu știu câta oară, înspre aceste locuri. Întotdeauna primul gând mă ducea la bătă-lia ce s-a dat aici pentru cucerirea Transilvaniei de sub ocupația germană. Cunoșteam povestea dar nu am încercat niciodată să aprofundez, sentimentele pe care ar fi putut să le aibă soldații români, cred că nici nu aș putea, sau să-mi imaginez ceea ce s-a întâmplat aici. De această dată m-am hotărât să vizitez și să calc pământul pe care s-a întâmplat cea mai mare tragedie din istoria Armatei Române și unde au murit peste 11.000 de oameni. Am urcat pe culmile dealului de unde soldații germani ciuruiau oastea noastră aflată în câmp deschis fără pic de apărare. Abia de aici, de sus, am realizat grandoarea vitejiei! Vedeam armata germană așezată aici, unde doar ulii se avântă, cu mitralierele fumegânde! Auzeam rafalele de gloanțe ce se abăteau acolo jos în vale! Îmi închipuiam apele Mureșului înroșite de sânge românesc!
Am coborât apoi pe malul apei și din lanul de porumb auzeam strigătele de durere și disperare! Pe lângă mine cădeau camarazii unul câte unul, fără apărare,fără șansa de a supraviețui! Vedeam plutind cadavrele ostașilor!
Am lăcrimat, tăcut.
Se zice că a fost o condamnare la moarte! Sentința a fost dată și pusă în aplicare fără drept de apărare!
Rămâne eroismul ! Dar să nu uităm tragismul atâtor vieți luate pentru ca noi să fim, acum, aici!
Alexandru Ciula (Sâncraiu de Mureș)
